La începutul verii, în weekendul în care am vizitat Rezervația Naturală Cheile Dobrogei, noi, echipa VideoUHD, ne-am oprit preț de câteva ore și la Cetatea Histria. Pentru noi, județul Constanța reprezintă mai mult decât plajă și mare, fiind binecuvântat cu o mulțime de atracții turistice. Printre ele se numără și Cetatea Histria – cea mai veche așezare urbană a României. Aceasta aparține, de fapt, rezervației naturale Delta Dunării.
Unde se află Cetatea Histria?
Cetatea Histria se află în localitatea Istria, din județul Constanța, la numai 60 km de orașul Constanța. Cunoscută și sub numele de „Pompeiul românesc”, Cetatea Histria reprezintă, chiar și astăzi, o sursă nesecată de artefacte. Odată ce pășiți în Complexul muzeal Histria, veți putea vizita atât Muzeul de Arheologie, cât și ruinele orașului greco-roman. Muzeul cuprinde basoreliefuri, amfore și altare, cu o vechime de peste 2000 ani.
De asemenea, pot fi vizitate și zidurile de apărare ale cetății, ruinele templelor grecești, bazilicile creștine, Templul Afroditei, Templul lui Zeus, piața, forumul, precum și o parte din conductele de canalizare. Descoperirea bazilicii episcopale atestă că Histria devenise episcopie începând cu secolul al VI-lea. Acest edificiu de 60 metri lungime și 30 metri lățime, a fost descoperit abia în anul 1969. Pe lângă parcul arheologic, veți putea descoperi atât o porțiune din vechiul zid al orașului, împreună cu cele 7 turnuri de apărare și 2 porți, cât și ruinele templelor grecești, împreună cu câteva locuințe și străzi pavate.
Cum a fost construită Cetatea Histria?
Construită de grecii din Milet (Asia Mică), în anul 657 î.Hr., pe malul Lacului Sinoe, Cetatea Histria a reprezentat unul dintre porturile Mării Negre. Aceasta a fost prima colonie grecească din regiunea vestică a Mării Negre. Între anii 480 – 475 î.Hr., Cetatea Histria se afla în plină dezvoltare, întrucât au apărut primele monede din România.
Monedele din argint prezentau simbolul orașului pe avers, reprezentat de un vultur pe un delfin orientat spre stânga și legenda ISTRI (IΣTPI) într-un pătrat adâncit, iar pe revers erau două capete omenești alăturate și inversate.
În epoca greacă, cetatea a fost construită două părți: acropola și așezarea civilă. Întreaga așezare a fost încadrată de un zid înalt de apărare. Materialul utilizat pentru construirea cetății a fost în mare parte de natură calcaroasă. Probabil, blocurile de calcar au fost transportare pe mare, fiind aduse din nordul Dobrogei. În prezent, ceea ce întâlnim pe teritoriul Istriei sunt ruinele Cetății Histria. După secolul al VII-lea d.Hr., orașul Istria a fost abandonat în urma colmatării golfului Mării Negre, actuala Lagună Razim–Sinoe. Totodată, și Cetatea Histria a fost părăsită de către greci, deoarece marea și-a închis porțile, iar locuitorii nu au mai putut face comerț în Milet, Corint, Rodos sau Atena. Aceștia obișnuiau să schimbe uleiul de măsline, vinul sau podoabele grecești cu grânele, mierea, ceara de albine sau pielea de vită.
Istoria Cetății Histria
La jumătatea secolului al VII-lea, în anul 657 î.Hr., a luat naștere cetatea greco-romană Histria, pe malul Mării Negre. Descoperită abia în 1868, de către un arheolog francez, așezarea a fost construită de către greci și fortificată de către romani. Deși a fost atacată de multe ori, Cetatea Histria a cunoscut o dezvoltare urbanistică neîntreruptă vreme de 1300 ani. La sfârșitul primului secol din era creștină, Cetatea Histria a fost stăpânită de romani, cunoscând din nou prosperitate. Aceștia au pavat drumurile cu piatră și au alimentat locuințele printr-o rețea proprie de canalizare, cu apă provenită de la râurile din apropiere. Conductele măsurau peste 20 kilometri lungime și alimentau inclusiv termele romane.
Cetatea romană deținea terme, centre culturale, cât și sportive. Din păcate, în secolul al VII-lea d.Hr., aluviunile aduse de Dunăre au închis accesul portului, astfel luând naștere Lacul Sinoe. Comerțul pe mare nu s-a mai putut realiza fără port, iar locuitorii au părăsit treptat cetatea. Numele cetății provine de la cuvântul „Hister”, din limba latină, sau de la cuvântul „Istria”, din limba greacă, care ambele înseamnă „Dunăre”. Din 2007, Cetatea Histria face parte din Lista Patrimoniului European.
Legenda Cetății Histria
Legenda spune că turcii, conduși de comandantul Fahri Pașa, doreau să își mărească teritoriul și să cucerească Cetatea Histria. Singurul mod prin care ar fi putut să reușească era să lase cetatea fără apă curentă. Turcii cunoșteau faptul că cetatea era alimentată cu apă prin conducte, însă nu cunoșteau traseul rețelei de canalizare. Din acest motiv, Fahri Pașa a decis să țină închis un cal în grajd, timp de o săptămână, fără apă. După cele șapte zile, calul a fost eliberat și, astfel, a descoperit țevile subterane de apă. Turcii au început să sape în locul indicat de cal și au astupat conducta, schimbând mersul apei, iar, din păcate, locuitorii cetății au fost nevoiți să se predea turcilor.
Cum se ajunge la Cetatea Histria?
Pentru a ajunge cu mașina la Cetatea Histria, vă recomandăm una dintre cele trei variante de mers. Prima presupune traversarea rutei DJ 226, pe traseul: Constanța – Mamaia – Năvodari – Corbu – Săcele – Istria. Din localitatea Istria, pe DJ 226A vă mai despart numai 7 km până la destinație. A doua opțiune este pe DN22, urmând traseul: Tulcea – Babadag – Mihai Viteazu. Continuați pe DJ226 până la Istria, iar de aici pe același drum local DJ 226A. A treia variantă este pe DN22D, urmând ruta: Brăila – Măcin – Ciucurova – Slava Rusă. Urmați șoseaua DN22, pe traseul: Baia – Mihai Viteazu, apoi DJ 226, pe traseul: Mihai Viteazu – Sinoe – Istria. De aici, mergeți pe DJ 226A până la Cetatea Histria.
Noi, echipa VideoUHD considerăm că acest monument istoric merită să fie cunoscut de orice român, întrucât reprezintă cea mai veche colonie grecească din vestul Pontului Euxin, cât și primul oraș atestat pe teritoriul României.
Ne găsiți și pe Social Media
Dacă ți-a plăcut acest articol, ne poți susține cu o distribuire apăsând butonul Facebook de mai jos.
Vă mulțumim!
Citește și aticolul CHEILE DOBROGEI – O REZERVAȚIE NATURALĂ UNICĂ ÎN ROMÂNIA